"Înnobilare " – 440 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
JGJohann Wolfgang Goethe
Johann Wolfgang Goethe, înnobilat 1782 (n. 28 august 1749, Frankfurt am Main – d. 22 martie 1832, Weimar) a fost un mare poet german, ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale. Născut la Frankfurt pe Main, fiu al lui Johann Kaspar Goethe (1710–1782), înalt funcționar de stat, și al Catharinei Elisabeth Textor (1731–1808). Relația lui Goethe cu părinții, nu a fost fără conflicte. Cu excepția sorei sale născute la 7 decembrie 1750 Cornelia Friderike Christiana, ceilalți frați toți au murit timpuriu. În anul 1758 tînărul Goethe s-a înbolnăvit de variolă. Din anul 1756 pînă 1758, el vizitase o școală publică. Un rol esențial în educație religioasă luterană include lectură în Biblie și duminică slujbele la biserică. Primind o educație aleasă, studiind desenul, muzica, scrima, călărie, literatura germană și universală, limbi străine vechi și moderne (greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza și engleza). Prima îndoială în...
262 poezii, 0 proze
AAAlexandru Adrian Ardelean
Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...
3 poezii, 0 proze
AOancuta oprescu
"Locuiesc pe un munte și îmi trăiesc poemele" spune autoarea volumului “Apă de Ploaie” povestind despre calea deschisă de poezie spre întoarcerea la simplitatea și frumusețea lumii interioare . În anul 2010 volumul Apă de Ploaie al scriitoarei Anca Oprescu a apărut într-o ediție limitată,la Editura Innocenția din Iași. Pentru că poemele Apei de Ploaie i-au bucurat si i-au uimit pe cititori, în 2011, volumul a avut parte de o a doua ediție, înnobilată de albumul muzical al compozitorului Walter Dionisie, care, urmând linia senzuală și profundă a poeziei, a compus opt piese de o simplitate si o lumină surprinzătoare. Volumul de poeme și albumul muzical s-au bucurat de lansări de excepție la Sala Palatului - București, Club A - Contempora 3, Biblioteca “Ion Heliade Rădulescu “Târgoviște, Festivalul National Vlahia,Clubul Român Baden, Asociația Românilor din Viena,Biblioteca Județeană George Barițiu Brașov, Biblioteca ASTRA Sibiu, reunind poeți de valoare , muzicieni de excepție și stând...
4 poezii, 0 proze
innobilare
de Alexandru Corneliu ENEA
ÎNNOBILARE Seara asta, o bucurie m-a înnobilat În castelul iubirii adevărate, când mi-a atins umărul sărutul tău și iata-mă vasalul fericirii tale, obligat să o apăr cu orice preț, chiar dacă nu am...
Înnobilare
de Nincu Mircea
Când se împreună secundele nasc minutele. Când minutele se împreună apar orele. Când apar orele vin și zilele. Împreunarea acestora aduc săptămânile, Iar săptămânile plămădesc lunile. Lunile se...
Înnobilare
de Nincu Mircea
La masa în care răsună pahare stăm împreună. Aici secunde fecundează spre a naște minutele. Iar când se împreună minutele nasc orele. Totodată orele dau naștere zilelor. Din împreunarea zilelor se...
Cer
de Realdo Tokacs
cer mai multă lumină să te pot desena cu tot cu umbra ta din călcâi și până-n stele cer să-mi înfigi urma ta de toc de pantof de damă până - of - în plăsele cer mai multă atenție nu distributivă nu...
2 octombrie 2007
de Maria Tirenescu
2 octombrie 2007 ECOUL ÎNFUNDAT DIN… RÃDÃCINI! (de răstălmăcit) mă-ntreb cât mai suntem în noi daci spiritul pământului acesta ține în miezul lui mister – azi mai mult vedeți paradoxuri, firi...
Ironia soartei (IV)
de Corneliu Traian Atanasiu
Lovitura soartei “Și în aceste uluitoare cinci secunde, cele mai importante din viața mea…” De obicei mîna destinului se face resimțită printr-o brutală forță de șoc, printr-o lovitură a soartei . Ea...
Învățul și dezvățul (IV)
de Corneliu Traian Atanasiu
(urmare la: Învățul și dezvățul (I) Învățul și dezvățul (II) Învățul și dezvățul (III) ) Treptele învățării Vreau să diferențiez două modalități diferite de a înțelege exigențele învățării,...
Nu știu și știu 9,10,11,12
de razvan rachieriu
Omul dacă nu știe ce vrea de la el însuși își rătăcește vocația într-un echivoc existențial, își încețoșează conștiența și odată cu ea își deformează senzorialul și senzitivitățile. Omul dacă nu...
Ingratul
de Ion Heliade Rădulescu
Născut de a fi slugă, crescut în desfrânare, Copil fără rușine, din rămășiți hrănit, Slugarnic la mari case, deprins la îmbuibare Și rob de bunăvoie, de inimă lipsit, Ingrate, îmi calci pragul în...
Arta ca monument al despărtirii omului de Dumnezeu
de Savatie Bastovoi
Arta este ceea ce a înteles omul din despărtirea sa de Dumnezeu. Ea este drama despărtirii si a însingurării noastre. Însingurarea este tema centrală în artă si în afară de asta arta nici nu poate fi...
Tristeți de lalea neagră
de ghinea vasile
În 2010, la editura Rafet a văzut lumina zilei volumul „Suntem noi”, poezie și poeme în proză. Autoarea cărții, Veronica Laura Năstase debutează în volum, este membră a Cenaclului literar-artistic...
Confesiuni apocaliptice
de Daniel Dăian
Daniel Dăian nu-și dezminte nici în această carte vocația fabulatorie. Imaginarul său, avînd disponibilități aproape nelimitate spre construirea unor suprarealități abstruze, se desfășoară cu aceeași...
Nu-i nicio teamă, mai mult o sfială
de Silviu Somesanu
N-a sosit vremea gleznelor înnobilate de priviri când ochiul le strânge pe retină, degetele inele măsoară, pulpe tot mai înalte, trup legănat de pașii în unghiuri. Nu-i nicio teamă, mai mult o sfială...
pendul
de Alexandru Corneliu ENEA
Oscilez pendul între poate da și poate nu agățat în mecanismul rațiunii înnobilate, de mîinile lanțuri mi-atârnă palmele de care se tragea să funcționeze cadranul feței cu o singură limbă, suficientă...
elegie pentru parmenide
de Cătălin Al DOAMNEI
ar trebui să continui intrarea în templu cum se zidește piatra vorbitoare după ființa parmenidiană o amintire mai puternică decât izbitura unei portiere primită cadou circulând regulamentar pe sensul...
desfrâul meu
de Daniela Luminita Teleoaca
punând sub semnul întrebării definiţiile de dicţionar convingerile... prejudecăţile altora numai pe mine neintrigându-mă care va să zică 10 nuanţe de mov cireşe de august inele bombate cu pietre şi...
Jocul și non-jocul 5, 6, Responsabilitatea și iresponsabilitatea 1,Superficialul și profundul 1
de razvan rachieriu
Incidența dintre aria jocului și suprafața coercitivă a non-jocului schițează problematica planetară a vieții. Jocul inculcat în destin conferă eshatologiei sensuri planetare dăruind religiei...