Ea uitase sa planga

Imi place metoda titlurilor lungi la poezii scurte, desi acesta cam banalizeaza restul poeziei. Chiar si timpul e un pic in plus, luand din greutatea metaforei.
E socanta imaginea frumusetii tamplelor albe (daca asta ai vrut sa zici) asociate de noi instinctiv cu batranetea.
Eu am receptat poezia astfel:
ce tample frumoase avea:
nelinisti
izbucnind albe.
Sper ca e corecta interpretarea mea. As vrea sa fie asa.

Asociem intotdeauna tamplele albe cu batranetea, si nu este chiar asa.
Cea despre care vorbesc eu, este inca tanara, vreau sa cred ca este inca frumoasa, doar sufletul ei, \"calatoreste\" de un timp, prin toate erele. Se odihneste acum, putin, in epoca pietrei. Ii doresc sa fie doar un popas.

Nelinistea apare pentru ca ii este un mod de-a trai, iar timpul apare pentru ca dureaza de ceva... timp. Nimic insa de-a face cu timpul \"acela\", pe care il urmarim cu ochii pe ceas sau pe calendar.
Poti trai ceva atat de intens, si intr-un ragaz atat de scurt, si totusi sa simti,\"ca un veac ti-a sapat sub frunte\"...
Dar asta, este alta poveste...

Crezi ca cei din urma vor fi cei dintai?