Poezie
vinurile durerii au putrezit în sticle
1 min lectură·
Mediu
mă uit pe gaura cheii și văd toată materia
sufletelor celor care m-au izolat în camera asta
trup din trup, ca o reflexie în oglindă
cu altă oglindă în mână
camera asta
ca un oraș de vitralii prin care pot vedea
dar nu pot fi văzută
am genele murdare de noroi și
niște mâini își șterg mâzga de chipul meu
uneori
aș sparge pereții
uneori
aș țipa atât de tare
încât ferestrele s-ar desprinde de beton
fără să atingă pâmântul
uneori
aș săpa un cimitir aici
să împing ușa cu greutatea oaselor
celor mai infecțioase gânduri
și-o eclipsa ar sufla vântul
care învie cadavrele
să le împingă-n podeaua mea
să le îngrop cu mâinile goale încă o dată
să mă urc pe movilele lor și să mă-ntind peste ele
ieșind din moarte, sărutându-mi tot corpul
să fac dragoste cu mine
până timpul va alerga cu spatele
până strig răsăritul
00634
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Zburlea Ariana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 149
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Zburlea Ariana. “vinurile durerii au putrezit în sticle.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zburlea-ariana/poezie/14183081/vinurile-durerii-au-putrezit-in-sticleComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.