Poezie
lebăda
1 min lectură·
Mediu
în buzunarul de la piept al nopții
pleoapele nu mai vor să clipească
o înaripată privește de pe pernă
și severitatea ei mi-apasă genele
am primit în brațe
o lebădă neagră. nici măcar nu e rănită
o fi tata? nu știu
dar el n-ar vrea să cred că viața
e o colivie. sau jucăria unei lebede. ca mine
sunt prizoniera ei și nu știam
că lacrimile pot naște viața unor pești
în mine
ea pescuiește direct din gâtul meu și despică solzii
argintii ca luna
în baie
e o lebăda neagră
care-mi bea sângele
cum pot spune asta unui prieten
sau mamei
când și aerul are anemie
iar ea încă n-a-nvățat să zboare
cu apusul dogoritor în spate
sora ei albă pare atât de frumoasă
privindu-ne de pe pod, în casă
00730
0