trupuri suedeze

la poalele munților dansăm și florile nu zboară în neant,

se agață doar de părul nostru

toți copacii își depun fructele sub tălpile noastre

și noi facem suc,

facem dulceață

dansăm, dansăm

într-un oval de oglindă. mâinile cu piele de lebădă miros a hering, a căpșune

se strâng unele pe altele și sunt funii sfinte

care se înnoadă-n sus spre haloul lui odin

femeile își zâmbesc și se iubesc între ele

cu insecte care le gâdilă pe picioare

orgia feminității fecundează

doar timp ce nu se transformă în moarte

e atât de multă lumină în pori, în obraji și-n rochiile imaculate

ca înainte de sacrificiu

și pulsează pe melodia unei harpe cu chei

irișii s-au tăvălit prin iarbă și prin valuri de ocean, odihniți în suplețea pleoapelor

care au trăit doar post, apă și frumusețe

suntem un tablou pictat pe sub cămășile bărbaților noștri

dansăm, dansăm

ca niște țărănci divine

pentru că vara ieșim din case, să ne botezăm cu iubire

mai mult decât în restul anului

coborâm și ridicăm munții odată cu uralele păgâne

trupurile se îmbrățișează într-un haos al liniilor abstracte

ca într-un geamăt de dragoste, lipsit de rușine

ne atingem taliile dantelate,

legănându-ne capetele cu fețele dezbrăcate la cer

cu obrajii fripți de sărutul prelung al soarelui de iunie

nu se întâmplă nimic aici,

doar dansăm, dansăm

ziua

și iubim, iubim

noaptea

până în ultima zi de vară