Poezie

Onoare pentru toamnă

1 min lectură·25 noiembrie 2012

Mediu

Semețe,

crengile se revarsă și totodată desperechează,

fruntașă cu apa în picuri de armonie fulgerătoare.

Fiecare fior mă străpunge cu viteza luminii,

deși știm bine că simțirea e ca a unui țurțure.

E ploaie.

E nesăț de hiperbolă mortală.

Așternuturile m-au lăsat de mult timp murdar,

să plec,

ca să-mi continui destăinuirea în taina existenței mele poate nimfe.

De aceea, când e toamnă și precipită,

scriu câteodata niște figurații metaforice de o natură mistică...

astfel încât le și uit sensul de prea multă profunzime în convoi.

Dar le pot reinterpreta atunci când voi fi sigură că o să plouă din nou,

ca pentru mine,

iar noaptea mă va înțelege îndeaproape...

Oare mă va păzi această căutare?

În poezie,

nu există căutare,

deci de aceea nici măcar nu-mi este semnalată...

Te aștept cu dor de cercetare-aprofundată, toamnă...

001.896

Zburlea Ariana. “Onoare pentru toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zburlea-ariana/poezie/14018734/onoare-pentru-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.