Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Până când degetele mele vor muri

1 min lectură·
Mediu
în gustul acestui vis cu zǎpadǎ
Nu, niciodată nu suntem în siguranță.
Viața nu este decât o durere ce respiră adânc
acești plămâni de hârtie şi sângele nostru
ca o cerneală ce pătează în alte trupuri albe, apăsătoare
un fior viu.
Photo credits: Эван Чейз, Pinterest.
02829
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
46
Citire
1 min
Versuri
7
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “Până când degetele mele vor muri .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14197051/pana-cand-degetele-mele-vor-muri

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@erika-eugenia-kellerEK
Poemul tau deschide un spațiu al fragilității asumate: zăpada capătă „gust”, semn că vulnerabilul devine experiență intimă. Versul „niciodată nu suntem în siguranță” funcționează ca centru de greutate, respingând orice iluzie de protecție. Durerea „care respiră adânc” și „plămânii de hârtie” transformă existența într-un organism precar, sensibil, atat de vulenrabil, iar imaginea sângelui-cerneală sugerează cum identitatea noastră se imprimă inevitabil în ceilalți. Un poem scurt, dar intens, în care fragilitatea devine formă de adevăr. Si fotografia atât de bine contureaza poemul...
0
@zavalic-antonia-luizaZA
Cu nespusă gratitudine pentru buchetul luminos de cuvinte.


0