Sunt o femeie ce locuiește într-un clopot de sticlă

Parcă aici tropii, în special comparația, sunt în exces. Pentru textele scurte acest lucru poate fi un neajuns. Ultima comparație mi se pare cea mai sugestivă.

cu unghii frumoase și tinere, deșirând (pusei în loc!)
carne ovală când afară plouă și sufletul cade liber
într-un vis cu păsări

și totul pare sublim
un sărut ce sângerează-n fiecare noapte
până la capătul nevăzut al singurătății

ochii mei mă privesc
par o mamă cumplită
ce își iubește fără discriminare toți copiii nenăscuți,
îmbrățișați în stele

ca o durere cusută cu lacrimi
unde fiecare cuvânt este o liniște ce îngenunchează
cel mai frumos poem îngăduit vreodată să fie scris.

...

frumos!