Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

La sfârșit vom putea vedea toate culorile ce nu pot muri

1 min lectură·
Mediu
o dragoste infinită
e atunci când ai vrea să trăiești măcar cu o secundă mai mult
să respiri soarele în întregime
și tot trupul tău să devină suspansul unui cataclism iminent
sângele să urce Everestul minunilor, între moarte și fericire
până dincolo de locul unde se sfârșește zăpada pe acest pământ.
Am visat cum se desprindeau flăcările de mâinile mele
era o toamnă superbă, ireal de frumoasă și toți copacii din lume păreau că zboară departe să colonizeze alte planete
tind să cred că visul nu este decât o stare de nesupunere a minții în propriul corp, la cel mai înalt nivel
așa cum îți iubești viața și ai putere s-o ierți că
fiecare rană te naște într-o altă mamă și mai iubitoare
și cerul plin ar putea să încapă într-totul într-o fotografie perfectă
făcută în gând
afară plouă dar eu iubesc fiecare atom de apă
ce moare pentru viață
cât timp exist și inima mea continuă să bată în liniște.
02817
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
161
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “La sfârșit vom putea vedea toate culorile ce nu pot muri .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14174417/la-sfarsit-vom-putea-vedea-toate-culorile-ce-nu-pot-muri

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nuta-craciunNCNuta Craciun
O fantezie savuroasă în care ”sângele urcă pe Everestul minunilor”, ”visul e acea stare de nesupunere a minții când îți iubești viața și ai putere s-o ierți” știind că fiecare fiecare rană te naște mai puternică… cu un final care lasă o deschidere ce accentuează subtil, nu o căutare de sine, ci o regăsire de sine.
0
Doamnă Nuța,

vă mulțumesc enorm pentru semnul minunat de lectură. Am citit cu bucurie.

Cu imensă gratitudine,
Antonia.
0