Poezie
Am întrebat pe cineva cum arată sufletul meu
1 min lectură·
Mediu
și dacă ar fi să moară vreodată să fie o moarte instantanee, ca într-o implozie
ca un poem rupt din inima poetului preferat, iar el să nu simtă nimic despre acest transplant al durerii în timp ce trece în alt corp
și tot ce ai vrea să trăiești să se lipească de tine ca fantoma unei mirese îndrăgostite veșnic de mirele ei
și dragostea să treacă ca apa prin atomii din pietre
că nu există nimic în acest univers să nu fie numit
și fiecare nume a fost dat de către un înger făcut să iubească
până la sfârșitul timpurilor
eu scriu același poem de când m-am născut, precum mănânc în fiecare zi din aceeași bucată luminoasă de pâine, precum îmi imaginez cum se simte un sărut
pe buzele tale imaginare
și tare aș vrea să nu se mai sfârșească.
061.138
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 140
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “Am întrebat pe cineva cum arată sufletul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14173993/am-intrebat-pe-cineva-cum-arata-sufletul-meuComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
Sau la cutia cu smântână, oala cu lapte covăsit. Vorba vine.
Mie îmi place tare mult acest poem în prima jumătate. Atunci când se simte o intensă vibrație, gândul la o moarte neașteptată, prin "implozia" cordului care mai și suferă fizic și sufletește, nefiind oricând liniștit.
Se întreabă filosofic, din titlu, despre (im)posibilitatea morții sufletului. Eul liric nu ține să supraviețuiască. Dar el poate supraviețui în memoria publicului ce-l îndrăgește.
Trecerea în "alt corp" nu ține decât de o transfigurare a autorului doar în eul liric de după moarte.
Mie îmi place tare mult acest poem în prima jumătate. Atunci când se simte o intensă vibrație, gândul la o moarte neașteptată, prin "implozia" cordului care mai și suferă fizic și sufletește, nefiind oricând liniștit.
Se întreabă filosofic, din titlu, despre (im)posibilitatea morții sufletului. Eul liric nu ține să supraviețuiască. Dar el poate supraviețui în memoria publicului ce-l îndrăgește.
Trecerea în "alt corp" nu ține decât de o transfigurare a autorului doar în eul liric de după moarte.
0
”oala cu lapte covăsit”
fieți milă Doamne, :),
fieți milă Doamne, :),
0
Nu-i un text rău, dar parcă sunt prea multe comparații (șase) într-un text relativ scurt. Sau, poate, ai mizat pe importanța acestui trop pentru aproximarea unor stări și expectanțe.
Mi-a plăcut mai mult imaginea „și fiecare nume a fost dat de către un înger făcut să iubească/până la sfârșitul timpurilor”.
Mi-a plăcut mai mult imaginea „și fiecare nume a fost dat de către un înger făcut să iubească/până la sfârșitul timpurilor”.
0
Maria,
îți mulțumesc enorm pentru cuvintele înstelate, mereu îmi bucuri inima.
Dragoș,
îți mulțumesc nespus pentru cuvintele luminoase și analiza dăruită textului meu, mă ajută (mult) să cresc.
Domnule Pașa,
vă mulțumesc mult pentru sinceritate, de meditat pentru textele viitoare.
Pe toți vă citesc cu drag și iau notițe de fiecare dată.
îți mulțumesc enorm pentru cuvintele înstelate, mereu îmi bucuri inima.
Dragoș,
îți mulțumesc nespus pentru cuvintele luminoase și analiza dăruită textului meu, mă ajută (mult) să cresc.
Domnule Pașa,
vă mulțumesc mult pentru sinceritate, de meditat pentru textele viitoare.
Pe toți vă citesc cu drag și iau notițe de fiecare dată.
0
umbra cailor trăgea umbra șaretei care ducea umbra mea ... poemul dvs mi-a amintit de Dostoievski.
0

Ce mai,
să o citești pe Zavalic Antonia- Luiza e ca și cum te-ai scăpa la borcanul cu miere,
:)