Tinerețe fără de moarte

un heruvim stă lipit de umărul meu, nu-l văd dar uneori simt o împăcare de drum lung cu ochii învinși
și uit tot ceea ce poate fi rău
ca o rugăciune cu Dumnezeu de față

și o inimă prinsă de ceva nemuritor ca o respirație în care respiră întreg universul
și atunci știu că niciodată dar absolut niciodată să nu-i vorbești tinereții despre moarte.

Am selectat aceste versuri pentru sentimentul pe care îl eliberează, incluzând liniștea, timpul (cuprins intr-o rugăciune cu Dumnezeu de față), puterea/ forța, pe care le păstrează sufletul pe drumul lung până la aflarea esenței, adică a tinereții fără moarte, așa cum este scris în titlu.
Cu drag,
Elena

De revăzut: și mamele își strigă pruncii înapoi acasă

versul e descriptiv, poate fi simplificat: mamele își cheamă pruncii înapoi

la heruvim, aș fi preferat înger, tocmai pentru că nu-l vezi. Sau ai fi putut să-l lași pe cititor să deducă: o creatura stă lipită de umărul meu, n-o văd, dar îi sint zbaterea de aripi, împăcarea pe drumul cel lung cu ochii învinși, dragostea și înțelepciunea... iar acesteaca fi fost atributele arhanghelului

Nu poate fi explicit, arhanghel, iar apoi să virbești doar despre "ceva".

Succes!

simt în loc de sint, acestea ar fi fost, vorbești în loc de virbești

Antonia, ne rasfeti din nou cu un poem care atrage cititorul ca un magnet în interiorul, miezul emotiei. Metafore care ne-aduc tot mai aproape de rugăciune, cum ai scris ” în fata lui Dumnezeu”
”absolut niciodată să nu-i vorbești tinereții despre moarte.”
Cu bucuria lecturii las lumina!

Elena,

Mulțumesc enorm pentru cuvintele frumoase și apreciere.

Ionuț,

Mulțumesc mult pentru semnul lectură însoțit cu atenționările de rigoare.

Emilian,

Mulțumesc enorm pentru semnul înstelat și cuvintele de apreciere.


Maria,

Mulțumesc enorm pentru răsfățul de lumină, feedback-ul vostru îmi dă curaj pentru creațiile viitoare, învăț de la voi cu cel mai mare drag.

Cu infinită gratitudine pentru fiecare cuvânt primit de la voi,

Antonia.