Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Pierdut pentru totdeauna

1 min lectură·
Mediu
Te-am căutat printre cei morți și printre cei dispăruți. Liste întregi de nume, șiruri de oameni evaporați în cimitirele cu statistici.
Dar eu știu că un număr nu va putea vorbi niciodată, el
nu își va ridica trupul ori sângele nici va porni în căutarea supraviețuitorilor.
Astăzi, lumea a rămas la fel, tu nu mai exiști decât cu zâmbetul tău firav într-o poză veche așteptând zorile să rodească.
Nu voi afla niciodată dacă pământul a mușcat din tine ori mai degrabă din sufletul meu.
Eram mică, o fetiță ce lovea cerul cu pietre și apoi le strângea pe drumul cu felinare ducând flori la mormintele celor fără de nume, gândind că sub păturile luminoase cu verdeață se odihnesc adevărații Feți-Frumoși cu tot cu dragostea lor veșnic pitită-n cutiuțe metalice
iar eu o cosânzeană anonimă căutându-și prințul dispărut, negăsit pe toate pământurile cu oameni, vorbesc pe limba morților, construiesc catedrale invizibile între lumi să îngenunchez toate rugăciunile ce au fost rostite cândva.
021.039
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
161
Citire
1 min
Versuri
7
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “Pierdut pentru totdeauna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14170549/pierdut-pentru-totdeauna

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@maria-elena-chindeaMCMaria Elena Chindea
praful, să-i îngroape pământul cerul din ei, aproape de neiertat cum renunțăm la cei care ne-au împrumutat sângele și visele lor într-o mie de feluri, conștientizate sau nu... Dar energia lor e impregnată în dimensiunea aceasta și continuă producă ecouri în noi mult după ce ei mai sunt doar într-o poză veche. Să le onorăm contribuția la ceea ce suntem înseamnă să trăim cu ochii deschiși la conexiunile minunate cu tot ceea ce presupune că este viața în toate formele ei de manifestare, că ne simțim parte a întregului binecuvântat!
Mulțumesc Antonia!
0
Mulțumesc din suflet pentru deosebita interpretare. În ciuda limitărilor mele omenești, simt că pot iubi cu întrega mea ființă, aducând un mic omagiu și celor ce și-au sacrificat viețile pentru ca noi să putem trăi în pace pe acest pământ, pentru acești oameni anonimi cărora nimeni nu le poate aduce o floare sau aprinde o lumânare am scris acest poem și îndeosebi străbunicului meu Vasile Zavalichi dispărut în Cel De-al Doilea Război Mondial rămas negăsit până astăzi dar mereu prezent în sufletul, inima și sângele meu.

Cu deosebită gratitudine,
Antonia.
0