Poezie
Solitarium
1 min lectură·
Mediu
Dincolo de aceste drumuri
care se despart în vânt, în glasul
trist făcut din suflarea caldă
precum adăpostul pe timp de furtună
mintea mă trădează
mă strânge
din măruntaiele nopții.
E atât de liniște,
încât gândurile alunecă
într-o rană nouă
mai ușor
decât săgetarea unui neprihănit
în inima întunericului.
O liniște mă apasă,
așa cum sigur mi se întâmplă
când adorm iar cele mai
importante lucruri pândesc
din oglindă.
045.672
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 69
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “ Solitarium.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14109631/solitariumComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LMcu Eugenia. Sfaturi pertinente de îmbunătățire. Pentru că misterul din ultima parte e estompat de cuvintele inutile.
0
ZAEugenia, Domnule Mureșan,
Vă mulțumesc pentru intervenție, am făcut schimbările sugerate iar cuvintele deja se așează mai bine.
Vă mulțumesc pentru intervenție, am făcut schimbările sugerate iar cuvintele deja se așează mai bine.
0
GPDistincție acordată
Acesta este printre textele care mi-au plăcut mult printre altele scrise de tine. Ar fi redundant să mai spun că ai sensibilitate artistică deosebită (am mai spus-o), însă contează foarte mult cât reușești să te detașezi în momentul scrierii, adică să fie un echilibru între ceea ce se intenționează să se transmită, ceea ce se ocultează și ceea ce se transmite efectiv prin mesajul artistic. De cele mai mult ori, îți reușește acest lucru, indiferent de maniera creatoare.
Imaginarul poetic nu est spectaculos, dar contează mult aici intensitatea pe care o dobândește frazarea poetică. Totuși, expresivitatea nu lipsește, e atât cât trebuie. Frumos se rezolvă antinomia lirică dintre spirit și suflet. Char dacă rămâne un fel de pustietate, atenuată, cumva, de preaplinul sufletesc.
P.s. Citesc și ceea ce scrii în ultima vreme. Nu prea mai am îndemn pentru comentarii.
Imaginarul poetic nu est spectaculos, dar contează mult aici intensitatea pe care o dobândește frazarea poetică. Totuși, expresivitatea nu lipsește, e atât cât trebuie. Frumos se rezolvă antinomia lirică dintre spirit și suflet. Char dacă rămâne un fel de pustietate, atenuată, cumva, de preaplinul sufletesc.
P.s. Citesc și ceea ce scrii în ultima vreme. Nu prea mai am îndemn pentru comentarii.
0
tu ești printre autorii mei preferați... și de aceea îmi permit. pentru că poemul de mai sus merită aerisit :)
poți reduce din aceste/această:
aceste drumuri
această suflare
Această liniște
glasul cel trist (fără cel)
mintea mea mă (fără mea)
și-i așa de liniște (aș schimba...)