Poezie
ultimele zdrobiri
(I)
1 min lectură·
Mediu
Ultima oară când mi-am închis ochii
devenea prima oară când te întorceai în brațele mele
timpul meu curgea prea frumos
printre sângerări.
Un loc tandru se risipea ca o ceață.
Dragostea mea,
mâinile mele vor trece peste corăbii
și peste valurile care mocnesc sub imensitatea dorințelor
dar tu vei pune capul peste pernă
și îndată vei adormi
și-n visele tale dulci vei începe să tremuri când vei privi ceasul
ticâind în întuneric. Fiecare zi va fi despre ascultare și rugăciune.
Fisuri încercând să nu tulbure liniștea apelor. Colțuri uriașe în care ne amintim
cum arătam atunci când
ni se vedea sufletul gol. Alei frământate înlăuntrul gândurilor.
Depărtări peste care se lasă noaptea.
Când dormi îți sărut inima
dar tu n-ai cum să știi
că eu am rămas
doar un cuțit distrus în întregime
căruia viața însăși refuză să-i vorbească
despre tăiere.
012.366
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “ultimele zdrobiri .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14098479/ultimele-zdrobiriComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPGPGeorge Pașa✓Scrii sensibil, ca de obicei, însă mai sunt, în opinia mea, necesare mici retușări. Spre exemplu aici: „Alei frământate-n înlăuntrul gândurilor.”, ar putea lipsi prepoziția, fiindcă sensul există fără ea. În plus, s-ar citi fără poticnire. Secvența „și îndată vei adormi/ și-n visele tale dulci vei începe să tremuri când vei privi ceasul/ ticâind în întuneric.” sper că se referă la visul din vis sau la reverie, altminteri nu ar avea sens.
0