Breathless

ultimul poem nu se pune

îi spunea iubitului, dezvelindu-și ușor trupul catifelat

miroși a gem de cireșe bine coapte.

S-au rupt încălțările și-afară se rupe cerul.

Observi? Numai îndrăgostiții au chef să facă amor între limite,

afară, înlăuntru și întotdeauna

umărul stâng salivând într-o cameră de hotel

părăsit

endless love

dragul meu

mi-ai umezit ochii cu restul de ploaie.

Infinitul șade răbdător

buzele mele suferă.

Te trezești de pe o zi pe alta

că nu mai ceri nimic de la viață. Nu mai bagi în seamă nimic, oamenii lunecă în tine

tu nu le reții decât excesul de feromoni. Și parcă nimic nu devine mai controversat decât

o simplă stângere de mână. Faci cuvinte încrucișate

în parc. Îți aduci aminte că ai uitat să uzi florile și până să-ți dai seama

ești un simplu mecanism care pleacă.

Câtă dragoste poți să înduri, cu ambele mâini

uscate de bătrânețe?

În primul rând mori,

apoi toată iubirea

te face înapoi

tânăr.