Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Febră

1 min lectură·
Mediu
cât am fost bolnavă
îmi înveleai trupul
să scoți apă ca dintr-o fântână
peste care abia a nins
puneai pietre ca nu cumva să uiți
locul zăpezii
unde crucile au gravat numele noastre
și păsările care stau de veghe
și nopțile lungi
îmi spuneai că numai acum
din apa aceasta
se poate bea
fără să stai să asculți
ceasul din biserică
fără să simți
vreo urmă de sete pe limbă
într-un fel toată această lume
are un loc de refugiu
și numai buzele mele o știu
că-n cutele lor râurile au apă caldă
și fecioarele vin iarna să se scalde pe furiș
și apoi să plângă cu trupurile lor curate
pe alte meleaguri
că viața asta merită totul
o singură dată
012.739
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
121
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “Febră.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14062912/febra

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@oana-hemenOHOana Hemen
Antonia,

”cât am fost bolnavă
îmi înveleai trupul
să scoți apă ca dintr-o fântână
peste care abia a nins” - începutul ăsta e un izvor nesecat de sensibilitate;

”și numai buzele mele o știu
că-n cutele lor râurile au apă caldă” - aici ai o imagine aproape oceanică și dulce în același timp;

”că viața asta merită totul
o singură dată” - finalul e așteptat și prelung; aș renunța la ”că” sau aș adăuga ”îmi spuneai”.

E un poem vizual și recunosc că am o apetență pentru motivul apei. Ai putea să mai acorzi atenție simbolurilor religioase (pentru cursivitate, nu altceva).

Mi-a plăcut.
0