Les temps sont arrivés

La mijlocul trupului tău se simt urme ale degetelor

ușuratice, tavanul încearcă forma sărutului în care au încetat generații întregi de buze.

Mă simt atât de lipit de

întreaga-ți încăpere, acum că parcă totul ți-a împrumutat sufletul

până și tabloul acela așezat stă sub semnul suflării.

O lumină densă se scurge din patul tău însuflețit cândva

apăsarea adulmecă mai mult decât unghiile mele, care răscolesc tot în ceea ce te poate găsi.

Ești atât de aproape încât simt că mă pot sfârși într-un singur ceas și toți să mă uite.

Într-un vis am apărut împreună

se făcea că dezgropam pământul și te puneam la loc frumos

noaptea era pe sfârșite iar tu erai din nou

femeia înaltă în care s-au prăbușit ziduri de mătase,

dintre toate femeile numai tu

culegeai roua pământului și așteptai anotimpul în care florile se culeg pe nume.

Umbra ta avea o culoare deschisă și-mi închideai ochii s-o pot prinde.

Atunci te-am condus de la un altar la altul, eu care mă pricepeam

atât de mult în a-ți săruta rănile.