[Personal Red] Femeia descrisă dintr-un trecut ales la întâmplare

avea un fel de a-ți vorbi

cu glasul strecurat

ca o căruță trasă de pisici sălbatice la miezul nopții printre mieunaturi

abia dacă deslușeai buzele ei sărutând bezna.

O visai cum se duce într-o lume mai puțin bună să-i zâmbească, devenind femeia înflăcărată care pune pământ peste moarte

și care se roagă cu mâini fierbinți.

Te îmbrățișa ca la prima ei întâlnire înainte să muște din sărut

ca la o pradă, flămândă.

O iubeai

când facea nopților o cerere în căsătorie,

când dansa transpirată pe tocuri și mai ales

când râdea cu sângele trecut în vârstă.

S-ar putea spune că bătrânețea

și-a făcut refugiu în inima ei și că de acum încolo

trăiește cu ochii împăienjeniți la trecători,

privindu-i pe viață.

Era atât de frumoasă când dădea umbra la o parte și

te făcea să simți toată căldura, toată foamea, toată transpirația și tot sângele

din lume curgând șiroi pe spatele tău.

Păcat că n-o auzeai niciodată când se apropie.