Laudanum

Pe vremea când simțurile îmi erau estompate

nu era plăcere mai mare decât să te privesc pe viu

cum faceai brúderșaft cu întunericul

umărul tău secționa constant fragmente

din globul meu ocular,

și vederea-mi devenea mai încețoșată decât a condamantului scos din viață cu mintea lucidă.

Mă admirai

ca un basorelief pe ceva proaspăt amputat,

spuneai că sunt obișnuit de frumoasă și că celălalte femei și-ar pierde ușor sufletul,

numai uitându-se în oglindă,

eu n-aveam acea slăbiciune, căci tu mă găseai cu ochii mai mereu

stinși în soare

acum știi cum este să adormi

ca un fel de fluid care-și caută sfârșitul în gropi comune

și-n tot acest timp sângele să curgă

fără milă.