Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Foame

1 min lectură·
Mediu
Înțeleg privirea de animal rupt, ce se ține de umbra stăpânului ca de o viață în care se cântă lumii despre foame. Înțeleg că întunericul îmi rămâne prea mic să pun capăt acestor oase în care oboseala a înaintat. Toate rănile necuprinse în suflet au trecut de floarea vârstei și-mi cerșesc milă. Înțeleg tinerețea ca un lup sfârșit care iubește și se face tot mai singur până dispare din memoria cărnii cu urlet cu tot. Sunt despărțită de dorul meu în singurul întuneric care mă face limpede.
013046
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
87
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “Foame.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/jurnal/14041194/foame

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRR
razvan rachieriu
Înțeleg viața cu stăpâni și supuși, cu cântec eufonic și disonanțe, cu lumea străbătută de foame în antiteză cu lumea plină de opulență.
Singurul întuneric care te face limpede este cel din umbra spiritului și a rațiunii, căci, în lipsa acestora, face lumină sufletul.

0