Poezie
Familia - celula de bază a societății
1 min lectură·
Mediu
Bunicul meu se ține într-un picior
Pe celălalt l-a dat în schimb pentru pastile
Bunica mea ne cântă amintiri
Și rugăciuni ce-îndeamnă la minuni
Între iluzii ce-au plecat demult
Și capul și cuvântul din trecut
Tatăl meu tot vinde flori la trecători
El e timid și roșu ca buchetul
În schimb primește doar fiori
Pe-un vânt ce-l poartă-n tinerețe
Mama mea muncește pentru fii
Pe un bănuț se zbate zi de zi
Mai naște încă alți copii
E dor de vis și tu nu vrei să vii
Fratele meu își caută răspuns
La o întrebare ce-am uitat-o în absurd
De ce vin vremuri fără noi
De ce se alege resemnarea în nevoi
Surori se vând la prețuri ieftine de mici
Pe mângâieri ce alunecă-n abis
Iar eu cu-o mână mă resuscitez
Cu alta mă tot scutur să n-adorm
Dar obosesc
Resuscitarea e utilă doar în doi
001.449
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Zaniciuc Carmen
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Zaniciuc Carmen. “Familia - celula de bază a societății.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zaniciuc-carmen/poezie/13993956/familia-celula-de-baza-a-societatiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.