cineva călcă și
neantul pocni ca un vreasc
Dumnezeu tresări cineva i-o luase înainte
Poetul nu mai pășea in urma lui...
precipitat poetul se împreună cu
trupul fremătând de dorință al
vestita vrăjitoare Omida mi-a spus:
sufletul tău de poet poate fi îmblânzit
numai cu cântec de privighetoare...
apoi, strigându-mi din ușă:
ca să cânte privighetoarea mai frumos,
scoate-i
...am ajuns sa ne fie teama de oamenii pe care ii indragim... ne e teama pentru ca nu mai vrem sa mai plutim printre bataile inimii ca printre scanduri desfacute... inca nu stim sa plangem... inca nu
...viata e frumoasa pentru ca incepem sa nu mai vorbim singuri... viata e frumoasa pentru ca reincepem sa comunicam cu florile, cu serpii, cu calutii verzi, cu pasarile, cu pietrele de moara, cu
entuziasmat
spre sfârsitul zilei a Șasea,imediat ce a început
ziua a Șaptea
l-am rugat pe Dumnezeu să se lase legat la ochi
deși obosit a acceptat.chicotea chiar
totul ca un joc nevinovat...
