z

O zi rece și ploioasă, de toamnă târzie, îmbujora obrajii oamenilor din câmpie. În cartierele unde buldozerele epocii de aur nu-și asmuțiseră mușcătura prefacerii, casele cu fațadele din var alb

Domnule Constantin Marinescu, dacă urmărim parcursul într-o cronologie inversă a biografiei dumneavoastră, observăm că sunteți originar din Roșiorii de Vede, deși nu s-ar putea crede

Citeam de curând, în ziarul „Drum”, un anunț de mult așteptat:” Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a județului Teleorman, cu sprijinul acordat de Ministerul Culturii

„Cârciuma lui Bicuță”, un loc binecunoscut la întrepătrunderea marginii cu centrul orașului, devine o „poiană a lui Iocan” în versiune modernistă. Atmosfera interioară, chiar culoarea lui Bică, aduce

„Agitația era din ce în ce mai mare. Vestea se răspândise ca un trăsnet. Toți conștientizau inevitabilul, dar nu puteau accepta. Era inadmisibil să se întâmple așa ceva. Aceasta era fraza care

Gheorghe Portofeanu plecase înainte de miezul nopții către silozul de cereale unde, de ceva vreme, îl angajase paznic un unchi al său, magaziner cu ștate vechi la firma turcului ce cumpărase