xxx

sunt atatea de comentat in jurul acestui text, text imbracat cu haina minunata a epicului. n-am aflat cine sunt personajele secundare, ele fiind incluse in naratiune pentru a da impresia de real, de \"relatare din ospiciu\".
Nichita nu foloseste linia de dialog fiindca insusi dialogul este o \"lupta\", o riposta venita din partea fiecaruia. In felul acesta cel care citeste se simte \"partas\", traieste secventa ca si cand el ar fi el si ea ar fi ea.Dialogul este un schimb de focuri dulce-ametitor, ce-i drept. Marturisesc ca asta m-a atras cel mai mult din text fiindca acolo(in dialogul dintre ea si el) exista acuitate, nostalgie, tandrete, dragoste sincera, gelozie si putina filozofie chiar... dar ce nu exista in defintiv?
Nichita are curaj sa-i spuna lui, medicului, ca uneori are vise, fapt care ma face sa cred ca ea este intradevar bolnava, ea sincer isi justifica internarea acolo, intr-un spital unde pacientii nu mai simt, sunt anesteziati, pacientii se mira ca au vise, cum este posibil asa ceva...?
Mai surprind alt aspect, acela ca ploaia ii este un aliat de nadejde:\"Plec!
Mai stai puțin. Plouă.\" ; \"Plec!
Nu acum. Plouă.\".
Misterul care exista in acest text este un deliciu. Mi-am imaginta-o pe Nichita in fata unui mare ecran unde se deruleaza acest film dar fara sonor, ea explicandu-ne absolut tot ce se intampla.
Inchei aici desi cu siguranta as putea sa vorbesc mult mai mult despre acest text care m-a fascinat. Astept cu nerabdare continuarea.
Cu prietenie,

adevarul este ca ai fortat aproape in fiecare vers aici, Mihai. suna atat de artificial poemul ca nu-mi vine sa cred, mai ales ca am citit poezie la tine mai ieri alaltaieri.
\"sintezei lunare\", \"toba fatala\", \"aschie stramba\", \" taina scheletului xiloid\"... parca a scris altul in locul tau...
plec dezamagit de data asta,
cu prietenie,

cred ca meriti mai multa atentie si ceva incurajari. pe cat de simplu pe atat de frumos scrii. o surpriza placuta. ai potential.
mai trec,

Din ce in ce mai dificil sa citesti o poezie de Florian Silisteanu, pe cat de anevoios pe atat de atractiv. Tu reinventezi forma poetica si asta nu e rau. Ei, \"ca sa\" nu-mi pun lumea in cap, nu o reinventezi ci o remodelezi, parca nu mai suna atat de incisiv.
Frumoasa poveste, acest text. povestea magazinului de gasit plans, construit cu durere la drum, unde e vad.
m-a impresionat femeia, femeia care trage \"hoitul-timp\" dupa ea si care intreba de moarte. Este o secventa suta la suta rurala, unde magazinele sunt construite la drum, iar cel insetat venit de la lemne sau coasa, e musai sa treaca pe la birt, pentru a-si astampara setea cu o bere rece.
Exista si o teama, aceea de a da faliment intr-o zi, de a inchide magazinul, dupa voia sortii care este exacta, dar noi n-o cunoastem... de-aici si neprevazutul.
Pentru atmosfera deosebita pe care-ai reusit-o aici si nu numai... te felicit,
cu prietenie,

povestea continua si nu pare a fi telenovela. un scenariu bun in care se face apel la sufletul cititorului, la atentia lui asupra amanuntelor. scrierea este din ce in ce mai buna si incepe sa \"curga\", ti-ai luat avant, cum se spune, tine-o tot asa. aerul din text nu este atat de \"usor\", este unul puternic, ametitor, si urci... si urci...
urmaresc incantat povestea
cu drag,

Chiar asa este cum spui tu, daca forma este una care poate suferi modificari, pentru imbunatatire bineinteles, mesajul este real, este palpabil. Eu mi-am pus mintea cu el. Sa nu te opresti sa visezi niciodata, nu e un sfat, e o urare, pe care ti-o fac din inima. Este adevarat ca cei care trec de o anumita varsta uita sa mai viseze, ba pe deasupra mai baga si bete in roate(invidiosi dealtfel) celor care mai au puterea sa imagineze stelele cu cer senin. Asta este viata...
Pe tine nu are cine te afunda, ti-o spun eu, totul depinde de tine nu de cei din jur.
drag,

Nan Florian, ma risc intr-un scurt offtopic:
1. sfarsitul comentariului tau este elocvent si adevarat:\"Atentia ta ma onoreaza. Costin, din acest \"dialog\", singurul care are de pierdut esti tu. Motivul e simplu. Eu am deja barca plina cu apa. Mie imi vine extrem de usor sa arunc cu \"pietre\". Nu prea am ce pierde. Sunt sigur ca intelegi ce spun...\"
2.N-am sa+ti intru in joc, un autor care are 15+20 de vizitatori pe doua poezii nu intra in calculele mele asa cum n-am intrat nici eu la inceput in calculele nimanui.
3. diferenta dintre mine si tine este aceea ca eu nu m+am remarcat cu ajutorul \"aruncatului cu noroi\" in cei care au un nume aici. se pare ca functioneaza din ce in ce mai bine mizeria asta , deci mult succes in continuare.
demonteaza+mi vreuna din afirmatiile facute pe acest text daca poti.
ma voi intoarce, ce-as avea de pierdut?

Florian, si, si, si, si... foarte multi \"si\" aici la tine-n pseudopoezia acesta. Incearca sa renunti la ei, altfel nu vei primi comentarii pozitive decat de la prietenii tai cei mai buni.
\"cafea cu aroma de femeie\", hai sa fim seriosi... nu te-ai plictisit? Cate telenovele de la ora15, n-au avut in continut aceasta \"sintagma\"? Mi se pare de mult timp o \"chestiune\" perimata asta cu aroma si cu simturile olfactive. Nu stiu cum sa-ti explic dar suna artificial, nu esti tu, atunci cand afisezi combinatii de cuvinte folosite(fara succes dealtfel) si refolosite. Aici nu se aplica legea celor trei R.
Daca nu ai reusit sa excelezi la nici un capitol aici, in acest text, sfarsitul este atu-ul tau, lovitura de gratie. M-a impresionat ultimul vers, este extraordinar! Ai scris efemera invers, ce sa-ti spun... dovada de maturitate pana in maduva osaelor...
O sa fiu foarte atent cu tine, ai potential, nu as vrea sa te pierzi in amanunte fiindca ar fi pacat. Incerc sa-ti intind o mana de ajutor, sincer, chiar daca tu-mi porti pica... Ma opresc aici, n-as vrea sa demoralizez ci sa te ambitionez, fiindca repet: ai potential!
cu prietenie,

Aici o gasim pe Dana impartita-n trei parti de ea insasi. Ea ne marturiseste numai despre acele \"parti\" pe care vrea sa le cunoastem. Acest text este de fapt o confesiune, niste ganduri care o macina. remarc in mod deosebit \"raspunsurile-ecou\", niste raspunsuri care se lovesc de pereti si vin inapoi amplificate. De-aici tragem o concluzie ca ea este inconjurata de oameni frumosi dar numai atat, frumosi... de oameni care simt nevoia sa fie ascultati, care dau dovada de egoism. Mai aflam din \"confesionar\" ca este o buna ascultatoare, deoarece ea se intreaba, probabil retoric :\"De ce aveți încredere în mine?\". Dana are probleme si cu somnul, curand noptile ii vor fi toate albe. Viata este atat de rece cu noi...
Sfarsitul ma face sa cred ca totusi lucrurile par sa se indrepte, \"el\" este \"cald\" si ii va incalzi si lumea curand.
frumos, o noapte cu ganduri si fum de tigara
cu prietenie,

Lory, las semn ca te citesc si-ti spun ca te admir pentru ceea ce faci. chiar daca aceasta poezie clasica are \"elemente Nichita\", eu te asigur ca evoluezi, si mi-as dori sa ai incredere in continuare in ceea ce faci. cati de aici au ales clasicul? ala eu ala eu... esti deosebita si pentru asta meriti sa fii incurajata si felicitata.
\"Mă simt mai degrabă copac.\", simplu si atat de patrunzator. din toate alegi copacul... si eu la fel.
drag,

te vad stand cu coatele pe o masa din lemn batran, cu fata in palme, uitandu-te-n gol printre degete si vorbind singura acest poem.
este clar ca nu e de bine mesajul, simt tristete si ceva dezamagire... de remarcat \"prezenta\" simpaticului si talentatului poet Florian Silisteanu, deci o gasesc de bun augur...
„Nu
credeam să învăț a muri vreodată”., cam asta ar fi ideea, tinta pe care o fixezi pana la urma. textul este destul de personal ca sa fie \"disecat\" cum trebuie. oricum imi place, de ce? fiindca mi-ai pus pe tapet imaginea cu tine, vorbind de una singura. Poate chiar gesticuland putin spre sfarsit... despre ultimele versuri nu vreau sa spun nimic, sunt convins ca nu esti tu acolo, sau vreau sa cred asta.
drag,

cu eol, Alina, cu eol? Bineee...
ca un june care nu mai este de mult prim, marturisesc ca ma tulbur cand citesc poezii atat de frumoase, atat de convingatoare. Nu m-am gandit niciodata cum sa ma fac vant, ei... de-acum se poate in timpul liber voi gasi o idee, ceva... Remarc trairea intensa din acest poem, o joaca ce are conotatii erotice, care incita. desi primele versuri dau impresia unor amintiri din copilaria unei fete ratacite prin coasta vantului, pe parcurs totul se schimba, si asta cu maiestrie, cum ne-a obisnuit Alina.
emotia atunci cand vantul trece, este proportionala cu spaima, o spaima placuta care te face sa simti ca traiesti cu adevarat.(adrenalina?)
Bineinteles ca Alina, ne pune la incercare si simtul olfactiv, amintindu-ne ce parfum lasa uneori vantul-hoinar, ca dupa ploaie... despre sfarsit nu vreau sa mai vorbesc fiindca asa am inceput.(just kiddin\')
ok, nu stiu, ma intreb uneori daca nu cumva te-ai plictisit sa scrii asa de frumos.
las semn fiindca meriti.
drag,

Mihai, in primul rand titlul nu este sustinut de text si invers. am stat si m-am tot chinuit sa construiesc eu niste conexiuni, sa te \"ajut\", dar n-am reusit. poate ca ma gandesc prea mult la mare si la caratul de mobila. este posibil... forma poeziei este interesanta, dar nu este de ajuns, din pacate. ai versificat interesant, asta este expresia pe care vroiam s-o folosesc din prima, dar mi-a venit tarziu.
\"ar fi bine
să nu avem urechi\" si totusi sa strigam in centru, si sa nu ne auda nimeni... cum ne-ar putea auzi nimeni daca n-am avea urechi, si cuvintele ar iesi nici macar pe urechi, ca nici din acelea nu avem... m-ai aruncat intr-o ceata deasa, vai ce ceata... sa fim lucizi putin si sa disecam textul.
uite ce vers nepotrivit:\"în care toți ne înșelam unii pe alții\",aici abuzezi, cred eu...
sa nu ma judeci gresit, ceea ce fac nu fac cu rautate, o fac pentru tine si pentru mine. una peste alta scrii bine, imi place sincer. acum am construit exact ca tine versul ala, ce rost mai avea: \"imi place sincer\"?
cu prietenie,
PS- totusi... scrii prea bine sa nu fii clona:)

pe mine \"pe nume(re)\" m-a facut sa bufnesc in ras... o poezie foarte reusita dar nu stiu daca e inspirat re-ul acela.
felicitari,

despre cum sa te joci cu cei care te citesc. aceasta poezie are \"forme\" de invidiat insa continutul ma impinge sa cred ca acest text e facut ca sa-ti pui intrebari. cine ce cum...
ermetism? as, prea multa joaca sa fie asa... e un exercitiu, banuiesc... versurile sunt zalele unui lant frumos dar pentru cat timp? cu ce ramai din aceasta poezie? cu maiestria constructiei, cu senzatia de moment. Biblie cu B? de ce? deci: nota zece pentru forma, nu dau nota pentru continut.
cu stima,

La multi ani,pentru un suflet cu adevarat deosebit! La multi ani, Ama!
drag,

imi cer scuze ca sunt ametit, defapt am cerut cacao si nu mi s-a dat... semn.

un text foarte personal, in care se simte o atmosfera apasatoare, care creeaza o astfel de stare. atunci cand realitatea ei difera de a lui totul este pierdut. nu mai exista puncte comune, exista doar un dezechilibru si mai bine spus doua vieti paralele traite unul langa celalalt. gasesc aici imagini frumoase, din pacate ele nu sunt imagini \"comune\" celor doi. \"campul cu maci de langa un cimitir nou...\" m-a facut sa ma gandesc daca imi place contrastul, cimitir-camp de maci... e destul de cutremurator dar m-am invatat sa ma tin \"tare\" cand iti citesc scrierile.
focul ce arde ca semn pentru el ca supravietuiesti inca, din pacate este mentinut cu iluzii, cu vise. nu sunt de acord cu o singura idee, aceea ca iluziile nu pot fi distruse... ba eu cred ca da...
foarte frumos ai incheiat, el \"izolat\" intr-un sicriu de gheata, stralucind chiar, probabil inghetat de \"soarele cu dinti\", adica moartea.
foarte frumos, plec placut impresionat.
drag,

textul tau m-a facut sa zambesc.versurile parca sunt niste fulgi de nea ce se astern intr-un balans din ce in ce mai mare pe pamant. \"sa-mi scrieti\", vine atat de cerebral ca mi-a amintit: hey man that is not a joke!
eu il vad ca pe un text \"de vacanta\" fara tensiune si fara incarcari \"inutile\", apropos, unde pleci?
pune-ti o basma rosie transparenta pe cap, vad ca bate vantul al tine acolo, sa nu racesti cand o sa cutreieri lumea.
drag,

ma fascineaza simplitatea versurilor tale care imi dau putere sa merg mai departe. eu cand gasesc inocenta in text, raspund foarte repede, vibrez... tu, in versurile tale ai asa ceva din plin. cateva inadvertente care \"nu fac fata\" sinceritatii mesajului ce se desprinde din aceasta poezie clasica.
tristeti de tot felul, dar tristetea nu este de blamat, este un sentiment frumos care te face sa gandesti mai mult decat daca ai fi intr-o stare \"normala\".
tristetile deja se aduna in ceruri, acolo unde ingerii plang.
ai o greseala de typos: \'Suspine de îngeri pireduți.\'
iti multumesc, cu drag,