Fumatul ca pasiune

Trei ceasuri într-o ceașcă de cafea așteptând aiurea în continuare sosirea ta viziuni gânduri așteptări și cugetări pierdute în fumul meu sec de țigară Sus pe stâncă se așează o stea moartă așteptând atingerea ta neobrăzată frig durere și plăcere, dragoste și înviere într-un puf de vânt mai rece Un cuvânt de dulce mă tot cheamă așteptând privirea ta domoală și te chem la apus de mare să mă scuipi într-un covor de ceață în soare Un ocean roșu de catifea așteptând ușor plecarea ta și te-mping încet pe drum înecându-mă în nenorocitul scrum Trandafirul alb încă fumegă sub apă iar pământul în care-i îngropat … acum s-a uscat poate doar soarele mai ocrotește pasul făcut în gol odată de demult Acolo unde soarele e mereu la apus și unde timpul scurs îl poți privi într-o secundă unde dorul peste culmi e de mult dus iar dragostea stă pe o tulpină plăpândă Și aici dragostea-i amară te înțeapă iar cel ce iubește e ca o nucă goală ce sub bătăi de soare și ploi ține o morală frunzei de timp și monotonie omorâtă Atunci când albul va îngheța în glob iar sticla va înconjura, va închide tot în sus voi privi în continuare la un roșu de foc de chibrit Acum când negrul se impune galbenul într-o literă se transformă se împrăștie peste alb în nesimțire să fie văzut doar la lumină de țigară Fumează-mă !