Cuget

Multe gânduri niciodată șterse din capetele pustii, mucegaite aruncate în zadar pentru hiene și lăsate în bătăi de soare Regrete cugetări despre alte vremuri melancolii, dureri, lipsuri și plăceri anxietăți și frică în mintea stupidă sentimente încuiate într-o cușcă fără cheie Săgeți și gloanțe respinse rece vine vara, iarna nu mai trece la fel întreg și fără zgârieturi merge cu fruntea tot în pământ Mai stă o zi și poate o noapte pentru o ceașcă de cafea lumea îl așteaptă nu cu drag ci cu sadică plăcere se roagă la cerul alb, se roagă în zadar pentru încă o zi își așteaptă soarta împăcat, se uită pe sine în marea întunecime Și din ceață se ridică, zboară un pic, se ridică și iarăși pică bate din aripi în zadar, bate în gol, își expune viața la un pahar zboară totul împrejur, căutându-și acel destin prea dur el își amăgește în continuare ochii, cu un cer albastru un pic prea pur Se ridică cu părul până la stele, pletele-i gâdilă luna dar picioarele tot în noroi îi stau, tălpile de pământ se leagă își așteaptă condamnarea, renegarea, patul lui Procust să îl tragă dar nu vrea să îl taie ghilotina, îl seceră nebunia, angoasa și prostia Așteaptă soarele să răsară, așteaptă ziua așteaptă luna să cadă, așteaptă dimineața își așteaptă cruțarea, își așteaptă crucea, își caută nebunia, noroiul în picioare îl calcă, se îneacă, se pierde în ipocrizie. Trecutul îl așteaptă în viitor cu o coasă îl așteaptă morbid pe o veche stradă îl privește cum prezentul îl traversează îl mai lasă o zi timpul să-l piardă, dezechilibrând balanța Se uită cu ochii pierduți la drumul fără sfârșit, pustiu praful îl răpune în viitor și se pierde în ceașca de rachiu, pe calea mult prea bătută dintre rai și iad, dintre eu și tu când prima cioară îi sare în față în chip de porumbel Se pierde în peșteră, tot caută lumina fadă tot își caută Moirele sale, tot își caută iubitele Moire tot așteaptă o a doua șansă, tot așteaptă noaptea se pierde în peșteră, căutând noaptea cea mai lungă După așteptarea nesfârșită, își așteaptă sentința pentru crima necomisă, pentru fapta neîmplinită își așteaptă condamnarea fără judecată își așteaptă viața, își așteaptă moartea Săgeți și gloanțe respinse rece vine vara, iarna nu mai trece la fel întreg și fără zgârieturi merge cu fruntea tot în pământ