xavier morales

Domnule Ionescu,
arde camasa pe mine ca un foc nu este cliseu. Este o exprexie noua, de mare rafinament poetic, trebuie citita doar invers. Arde focul pe mine ca o camasa. De astfel nu ma supar daca mestrul agon va folosi aceasta expresie.
In tample imi bate cineva cu degetul. Domnule Ionescu, si eu imi pot bate ambele tample in acelasi timp cu un deget, si chiar ma pot personifica si intr-o metafora.
Nici urechea surda a lumii nu este cliseu. Este imbunatatita in context de farmecul autorului.
Tutunul nu face niciun rau vizibil, sa nu spuneti ca este o reclama la tigari ca nu va cred, acolo tutunul evident ca lasa urme vizibile.
Domnule Ionescu, oricum nu va baga nimeni in seama decat in ziua in care veti muri, stiti si dumneavoastra, stim si noi.
Poate nu ati inteles un lucru, sa va intre bine in cap, noi poetii de aici incercam sa sa ne argumentam punctul de vedere, sa ne ajutam, incercam sa ducem poezia acolo unde este locul ei, daca nu va convin stelele agonilor sau comentariile lor, va rugam sa parasiti pagina, eventual siteul. Cu stima, avocat din oficiu, Xavier.