x

Te rog mă iartă, iubire câteodată, Și nu-mi pune-ntristarea amanet, Când îmi găsești privirea-ncețoșată Și-n ea ascunsă-o urmă de regret. Sunt călătorul ce te știe pe de rost, Când urcă sau

Mi-am rănit piciorul în iarba cerscută pe mal Și-am îngenunchiat, în tăcere să plâng, Din larg mă strigă cineva și deasupra cerul opal Ploua cu stele, iar eu încercam să le strâng. Din

In zori mi te-ai nascut din nuferi prin buclele de roua, Si mi-ai plutit pe line valuri, spre capat de privire, Din rasarit se-naltau pasari, in zbor spre lume noua Si-n alta zi te-au botezat si,

Ninge frumos iubito, focul se joacă-n șemineu, Pe stradă pomii, par bulgări de zăpadă uriași, Din când în când, cineva coboară în sufletul meu Să-mi strângă fiorii plăcuți, de la tine

Sunt nopti la rand Sunt nopti la rand, cand fara tine stelele suspina, Cand viata pare doar un fum, din focul ce s-a stins, Privire-ncetosata-n lacrimi, in seri tarzii la cina Si mainile

Azi vreau sa-mi lasi tacerea singurul cadou, Care sa-l strang la piept si sa ma insoteasca, Cat sunt strain in mine, pana sa vin din nou, Sa vad daca iubirea mai vrea sa ma

Sunt usi, care te-ascund in urma Cand multe drumuri ti se-nchid, Si simti cum sufletul ti-l scurma Lasandu-ti doar tristetea, ghid. Sunt usi, cu prea multe zavoare Si timp nepotrivit, la

De-ar fi sa fie-n toamna primavara Nu mi-ar pasa de iernile ce vin, As saruta tristetea, intr-o doara, Si-as crede in iubire mai putin. As transforma troienile-n lumina Si langa fructe

Vreau sufletul sa mi-l atingi, cand vine inserarea, cand umbrele se frang in ramuri si frunza e tacuta, sa punem visele-ntre noi si sa gasim din nou cararea, prin iarba gandurilor triste, ce

Am vrut mereu sa-ti daruiesc iubire, Sa-ti fiu apus si rasarit, am vrut, Sa leg tacerile, cu nevazute fire, Am vrut sa stiu de ce iubirea a durut. Te-am leganat prin gesturi fara roua, Te-am

Adoarme soarele-n fereastra si toate intra-n noapte Ca un pacat Dumnezeesc, impodobit cu stele Si-mi era teama sa te strig cu nerostite soapte Sa nu le tulbur stralucirea si vraja de prin

Cui vom lasa trecutul nostru, iubirea noastra nestiuta, Miracolul dintre cuvinte, si dorul nostru nesfarsit, Caror priviri din alte vieti, ar fi sa fie cunoscuta Povestea-mbratisarii tandre, ce-n

Pamant bogat, impovarat de lacrimi si de dor, Ascunde-mi soaptele sub brazdele-nverzite, Poate vor rasari candva taceri, dupa ce mor, Si vor ramane-n colt de gura, pururi

Þi-am fost umbră-ntre lacrimi, am fost vis Când dorul suspină-ntre anotimpuri grăbite, Pe o coală-a tăcerii suferința ți-am scris Și-am ascuns-o-ntre gesturi de mult părăsite. Scrum s-a facut

Te visez, te traiesc, te ador si ma placi, Serpuieste prin zare curcubeu dupa ploi, Intr-o rochie alba printre lanuri de maci Ma astepti sa-mpartim, universu-ntre noi. Sa primesc jumatatea unde

Descult in iarba fara roua si fara radacini, Ma departam de coltul zarii, pasind ingandurat, Ducand povara unei lacrimi din ochii nesenini, La tarmul dintre soapte, gasite-ntr-un oftat. Si

Promit c-am sa devin cuminte in vesnicia urmatoare Si nu voi mai certa vreodata un curcubeu nerasarit, Doresc ca timpul sa imi dea aceeasi clipa trecatoare Si-ntreg seninul de deasupra, intre apus

Sunt pomii tristi de dorul frunzelor pierdute, Sunt ochii mei, minuni cu toamna-n lacrimi Si tot atatea gesturi de lumea ta necunoscute, Sunt temelia unui vis, de dragoste si

Te voi ascunde-n gandurile mele Si te voi inflori mereu in amintiri, Sa-ti fie primavara-n clipe grele, Cand toate au un sens si regasiri. Voi rataci cu tine-n fiecare noapte, Zdrobind sub

Te-am intrebat de ce adie vantul, De ce-nfloreste liliacul prin gradini, De ce se-mbraca-n verde-ntreg pamantul, Si ochii tai in primavara-s mai senini. In zori privesc cum soarele-ti

Umbra stropilor de ploaie, peste trupul dezvelit Face amurgul sa-mi para, prin odaie mai placut Si cand fulgere albastre peste sani s-au risipit, Las privirea sa le stranga cu al ploapelor

M-am sădit pe mine, lacrimă în sufletul tău Și-am prins rădăcini, în fertilul pământ, Pod peste vise printre ramurile mele mereu, Îți aștern, să poți trece mai departe-n cuvânt. Îți răsplătesc

Am gandurile foarte tulburi si nu gasesc nici explicatii, De ce se-ntampla-n jurul meu, de ce sunt toate fara rost, Imi cresc in lacrimi radacini, din lumea altor generatii Si-am ratacit prin vis

Ai trecut prin gândurile mele, și-ai vrut să fii cu mine, Să redescoperim amintirile când priveam la stele căzătoare, Frumoase umbre sub raze de lună, în singura noapte cu tine, Le văd cum suspină