Poezie

Poezii de dragoste

Undeva vom fi singuri

1 min lectură·14 august 2010

Mediu

Florile plâng cu miresme târzii, peste suflete triste,

Nimănui nu-i mai pasă, că s-a stins încă-o stea-n univers,

Sunt atât de bogate în lacrimi, privirile reci, pesimiste,

În al caror altar, de sub pleoapa minunii s-au sters.

Bat in geam licurici și pe ziduri luminile nopții se-adună,

Dintr-o sfântă icoană, mă privește un înger ,sfios și tăcut,

Când două plăceri se ceartă-ntre ele, dar stau împreună,

Înseamnă că mâine, va fi o iubire, răvășită-n același trecut.

E târziu într-un vis, e plăcut să revii printre gânduri,

O cărare spre suflet, îndrăznesc și mă-ntreb când o fac,

Aparțin unei nopți, unde stelele cad și-n nescrisele rânduri,

Te-mpletesc prin firavele gesturi, te sărut și te plac.

Undeva vom fi singuri, undeva vom privi o pasare-n zbor,

Despletindu-ne părul sub o ploaie de stele, ca două minuni,

Presărându-ne somnul în stropi de iubire prin patimi și dor,

Așteptând ca în vise, să ne strângem de mână cuminți și nebuni

001.341

x. “Poezii de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13950354/poezii-de-dragoste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.