Poezie

Þi-au crescut rădăcini în mine

1 min lectură·7 iulie 2008

Mediu

Mi-am abandonat sufletul în ghearele durerii,

trupul l-am îmbălsămat cu sângele dulce al nevoinței

și-am învățat dragostea în penitență,

ucenic suferinței,

toate

să merit să-ți respir la tâmple,

toate ca să te port.

Cu prelungirile înnodate în juru-mi,

din brațe, tălpi, degete si genunchi,

îți cresc firicele albe, pivotându-mi adânc

pieptul, spatele, coapsele și obrajii,

apoi alte fire adventive,

împânzindu-mi carnea

pământ necălcat,

inima ta se deschide, înmiresmând,

buze polenizez pâna la apus,

când începi tu să te hrănești.

Te-ai născut să te înrădăcinezi.

Înainte de-a lua totul de la capăt,

deschid o fereastra prin șuvițele tale

și lumina în lumină spune tot.

Am dobândit privilegiul de-a te purta.

001.684

x. “Þi-au crescut rădăcini în mine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0026851/poezie/1791492/thi-au-crescut-radacini-in-mine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.