De-a dreapta ei am învățat tăcerea

Să iau azimutul timpului și să tot merg...... undeva la orizont voi atinge ca un șerpaș abia trei minute. Mi-am temperat suflul de-a dreapta icoanei să-i ascult neclipirea în fraze, m-am neclintit la căpătâiul ei să-i simt nemișcarea-poveste.... eu mă forțam să șed, ea împietrise melodic tăcându-mi viața toată. \"Cel mai mult te iubesc eu, copile!\", cu forțe divine o strângere de deget zvâcnită din palma-i de ceară, apoi plecă lăsând prinos tăcerea unduindu-se și mii de vieți s-ajung la polul timpului.