X

Moartea fiind introdusa în lume prin păcat, nu este de mirare că în ea există ceva înspăimântător. Numai gândul că există și îi face pe oameni să tresară. Un om care s-a ridicat mai presus de teama de moarte este în stare să întreprindă orice, iar disperarea face să tremure chiar și primejdia. Ceea ce face moartea atât de temută se datoreayă puținei griji pe care o avem de a trăi cum se cuvine. Ea nu este înspăimântătoare pentru cel virtuos. Curajul nu reprezintă lipsa fricii, din contră: a simți frica în toată puterea ei și a acționa împotriva ei, acesta este curajul. Un om cu adevărat curajos ar putea fi intelectualul. Un om ce rumegă totul și după ce rezultatul i-a dat negativ să acționeze fiind plin de speranță. Binee...a nu confunda curajul cu prostia sau curajul cu bravura. Bravura, după mine, are și mamă și tată: curajul și prostia. Cât despre prostie... :) nu e nevoie să să mai spun că fiecare prostie are epopeea ei, și fiecare personaj ce deține această calitate \"umanizatoare\" capătă puteri supranaturale de cât poate deborda de ea; fapte ce pot deveni istorice. Hmmm...oarecum am descris și bravura...interpretabil. Ei bine..unui om plin de curaj nimic nu-i este cu neputință. :)

îmi pare bine că mi-ai scris și rău că te-am dezamăgit, mă bucur că mă lauzi ... păcat că pentru potențial. Poate data viitoare voi reuși să te fac să râzi și să plângi în același timp, încercând cei doi poli într-un moment. :) Leul ar trebui să fie bucuros pentru curajul ce-l are în el și de care se poate folosi oricând. :) Și nu te teme :) inima mea e la omul de tinichea ;) ... în privința visului ... dk omul nu ar fi visat la lucruri marețe...acum...eram oameni mai mici. Poate între vis și realitate nu e o diferenșă prea mare... Tu ce zici? ;) Cu speranța că imi vei mai scrie mă semnez bolnăvicios și obosit.

O prima impresie ar fi ca....ai putea privi ca un cantec, nu potzi canta cu adevarat fara semne de punctuatzie. Semnele de punctuatzie tre\' sa fie prezente peste tot, pentru a exprima fiecare simtzie interioara; astfel ajutand cititorul sa te intzeleaga mai bine. Judecand ca o poezie este un fragment dintr-un moment al vietzii tale ash dori sa-tzi transmit ceva ce a spus Oprah, Oprah Winfrey:
\"Daca priveshti la ceea ce ai in viatza...-tu vei avea mai mult..., dar daca priveshti ceea ce nu ai in viatza - tu nu vei avea niciodata destul!...\". Cred ca ...cam asha a spus. Viatza e un maraton, nu un sprint; pastreaza-te pentru ceea ce va urma, mai frumos sau mai urat.

Interesant tabloul gandit de tine...putzin infiorator, ash putea spune. Nu am sa fiu unul dintre cei ce, din cauza ca nu aud muzica, cred ca dansatorul a innebunit...deci...un singur lucru am sa-l comentez, shii daca ai putea sa-mi raspunzi...\"De ce <>?\"

Avand in vedere ca Emil Cioran a fost o persoana ce la 20 de ani credea ca stie totul despre moarte...nu e indicat sa te indentifici cu el pentru o perioada prea mare de timp. Un geniu, in cartea mea...daar, unul care te face sa vezi viatza din mai multe unghiuri, nicidecum unul care sa fie in fruntea unor oameni. Cred ca asta s-ar numi sinucidere in masa.Chiar el a declarat, intr-un interviu ca nu crede ceea ce a scris; ca au fost doar creatzii de moment dar idei pe care nu le recomanda tuturor. Cred ca asta spune multe. Drept urmare: Silogismele amaraciunii a fost cea mai cumparata carte din Frantza; carte ce evidentziaza ironia autorului, nici pe departe inclinatziile sinucigashe.

Dorintza de a o face lata
A lui Neandertal,
Era pastila cugetata
A doctorului milenar.

Dorintza aceasta a lasat;
Ca-i fara acoperamant,
Urmashi multzi,si-a decartat
Un loc lui Onan pe pamant.

Frumos, trist chiar, o tristetze frumoasa....o frumusetze data poate chiar de faptul ca este, cate o data reala; dar, poate \"poezie\" nu este cea mai buna incadrare.