Mă tem
Mă tem de zambetul tău vesel,
De regretul din priviri,
De buricele degetelor tale,
De corpul tău amorf.
Ma tem de comorile nespuse,
De liniștea divină,
De-o strângere de mână.
Mă tem și le
Mi-e frică să-mi fie frică
Când inima se face mică
Și-n piept îmi curg cristale reci,
Gândurile-mi zboară zeci,
Ca valurile înspumate
Spre tărmurile line.
Dragostea s-a pierdut,
Strivită de orgoliile noastre.
Dragostea se sufocă, în tăceri.
Dragostea moare…
Dragostea a fost înlocuită
De lucruri importante,
Mereu mai importante,
Dragostea
