Poezii

Mă tem Mă tem de zambetul tău vesel, De regretul din priviri, De buricele degetelor tale, De corpul tău amorf. Ma tem de comorile nespuse, De liniștea divină, De-o strângere de mână. Mă tem și le

Mi-e frică să-mi fie frică Când inima se face mică Și-n piept îmi curg cristale reci, Gândurile-mi zboară zeci, Ca valurile înspumate Spre tărmurile line.

Dragostea s-a pierdut, Strivită de orgoliile noastre. Dragostea se sufocă, în tăceri. Dragostea moare… Dragostea a fost înlocuită De lucruri importante, Mereu mai importante, Dragostea