*

imi pare rau ca nu stiti ce e frumos,caci frumosul e departe de voi!

Nu stiu de ce risipesc atatea margaritare lirice risipindu-mi astfel o parte din fiinta mea cosmica unor fiinte atat de inchise,ermetizate in propria necunoastere!

Se simte mai mult nevoia de a scrie și nu neapărat de a transmite ceva, asta privind obiectiv. Eu nu am reușit să emptatizez deloc. Văd o construcție fără sens. Eul liric discută cu stelele sau cum sunt personificate că eu nu reușesc să înțeleg? Concluzia este că această combinație dintre versuri cu acele comentarii îmi aduce aminte de stelele verzi pe care le avea Tom după ce era lovit de Jerry, asta văzând lucrurile detașat și ușor amuzat, dar văzând altfel aș putea să spun că aparțin "folcrorului manelistic" - "mi-au răƒspuns chiar stelele/Pierdute suntem în a ta nemărginire! ", iar acesta sună chiar înfiorător având în vedere contextul "Oare cât de departe sunt de cer?"