CASTELUL COPILÃRIEI
În sfârșit îl găsisem! Se înălța în fața mea maiestuos, cenușiu, confundându-se cu piscurile golașe.
După ce urcasem cu greu muntele, dormisem sub
Noaptea
O licărire se zărește pe cerul negru al nopții:
E doar o stea care așteaptă judecata sorții.
Când ceața-ntunecată se va topi ușor,
Destinul ei va semăna cu-al unui
Scrisoare pentru îngerul meu păzitor
O lumină se zărește pe bolta neagră-a nopții
O stea apare din nimic și luminează sorții.
Un veșmânt imaculat, două aripi albe
Înconjurate de
Verde pentru viață
Universul...un univers adânc...un univers cu miliarde de planete, stele, luni și sori...și totuși atât de pustiu...și de gol...Acel dar minunat, cel mai
Ce e fericirea?
Era seară. Eram obosită.
N-aveam chef de nimic: total plictisită!
M-am dus în camera mea
Cu gândul de a mă culca:
Să dorm mult și sănătos,
Să am un vis
De vorbă cu Primăvara
Sunt patru anotimpuri. Fiecare are frumusețea lui. Dar Primăvara e magic!
Să privești cum mantaua albă de gheață și zăpadă se topește și natura reînvie...acel verde
COPILÃRIE ALBASTRÃ
Copilărie învăluită-n albastru
Tu încă mai cauți visul nostru...
Îmi amintesc de culorile tale...
Și de clipele fericite...ca niște petale
Ce se
