Jurnal oglindit în viață

Mă privesc din nou în această oglindă veche și spartă ca lumea, gândindu-mă la noaptea ce se asterne în ea. Nu mai dau crezare vorbelor ce le șoptește și nici faptelor pe care le văd. Mă uit în ea cu sufletul pierdut în vis și mă gândesc cum să-l răscumpăr. Am trecut din nou prin mlaștina asta de oameni înnorati. Oglinda cere suspine și regrete fiindcă îmi arată partea opusă a camerei în care stau. Catifeaua cenușie a aerului mă duce spre vis, dar eu nu vreau să mor. Mă dăruiesc oglinzii. Ea mă poate salva. Dar dacă se va sparge, cad in visare. E un risc cu dus și întors. Oglinda are un ochi verde și unul negru. Dacă cel verde va clipi, pot iesi. Dacă cel negru va clipi,voi muri.