Primește-mă, împinge-mă-n genune,
Abisul răscolesc în aburi morți de foc,
Până când clipa, sumbru o să răsune,
Veriga timpului în care ma sufoc...
Păpușă fără viață, legată de destin,
În ochii
Albastru, albastru, albastru...este cerul. Sau m-am pierdut în ochii tăi? Mi-ai răvăsit gândurile, pierzându-mă într-un univers oceanic. Nu închide ochii, sau mă voi prăbuși într-un nimic. Sunt
Să alipesc de inima rănită
Tăcerea nopții, cu un foșnet trepidant,
Și sufletu-nsetat de viața adormita
Să se ascundă, tăcerea se coboară din înalt.
Fraged trup, neîncăpător ca un vechi
