Poezie
Intunecare
1 min lectură·
Mediu
Să alipesc de inima rănită
Tăcerea nopții, cu un foșnet trepidant,
Și sufletu-nsetat de viața adormita
Să se ascundă, tăcerea se coboară din înalt.
Fraged trup, neîncăpător ca un vechi templu,
Vibrează-n încordarea unei clipe eterne,
Neputincios în fața adormirii așterne
Covor întunecat de clopotul funebru.
Tu nu-i simți răsuflarea-n ceafă?
Si alergând, nu te împleticești în amețeală?
Când fugi, nu știi, auzul te înseala?
Sau liniștea-i curmată de-o stridentă harfă?...
Un urlet mut eliberezi,
La fel ca pruncul ce primește viață;
Cu ochii-nchiși nu poți sa vezi
Viitorul învelit într-o întunecată ceață.
022.299
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Voinea Diana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Voinea Diana. “Intunecare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/voinea-diana/poezie/100748/intunecareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VD
Nu pot decat sa multumesc pentru primire...
0
succes!