Poezie

Nagodă

1 min lectură·14 mai 2009

Mediu

ce aș putea aduna

din tine, iubitule?

aș începe cu degetul mic,

cu glezna ochioasă...

ascunsă în ceața uitată

a lutului...

și-aș mai pune buzele tale,

rostind poemul trandafirului

aprins de răsărit...

cât mi-am dorit să răsar!

în palma unui bărbat...

să-mi scrie gândul și dorul,

să mă curbeze pe secundă,

așa... straniu...

ca să nu mai am timp

să mă explic...

doar să mă clonez...

schimbându-mi destinul,

pe chipul unui xerox sufletist,

selenar...

copiind femeia simplă,

continuând iubirea veche,

pe o melodie romantică,

mătăsoasă, roșie...

aprobând dosarul unei iubiri

enigmatice...

scrisă de un înger

care predă altă filozofie...

iubirea!

13 mai 2009, 18:03

001.100

voiculescu daniela. “Nagodă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/voiculescu-daniela/poezie/1836871/nagoda

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.