Scoicile își caută locul

mă plimb printre mesajele din calculator și inima mea se mărește cu fiecare poezie trimisă de tine... e limpede că apele noastre s-au întâlnit cu cerul! suntem atât de liberi în iubire... credem în visul realității!

mă plimb printre fotografiile din calculator și sufletul meu te recunoște cu fiecare zâmbet trimis de dorință... mă dorești. îmi simți lunaticul dor, răceala care arde, timpul din strigăt, răsăritul crucii, dragostea!

m-am tot luptat cu îndoiala, cu moartea care îmi pândea numele... și-acum pot să evadez cu liniștea unei nopți albe! aura Selenei se mărește, cercul dorinței te recunoaște, iar distanța ne naște sensul apropierii!

13 aprilie 2009, 04:04