Poezie
Comunione
1 min lectură·
Mediu
respir. privesc. chem.
și norul alb mă înțelege!
am rămas să rostesc
lumina din lampa vieții,
să-mi doresc copilăria
unui buchet de ghiocei...
și pasiunea simplului,
iubirea unui câmp cu maci!
ce frumos e să chemi iubirea!
să respiri visul iubitului...
și să te împărtășești senin,
cu dulceața gândului...
din litere, albăstrele și clopoței!
26 februarie 2009, 18:33
ORPHIKA, 2009
001.158
0
