Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Odette

1 min lectură·
Mediu
a nins, trist, ca și cum ar fi ultima zăpadă. un plâns.
închid ochii, să-mi mângâi sufletul, trist, istovit. un cimitir.
am pierdut iubirea, a fugit... vinovată, pe lumina stranie a pietrelor din orașul pierdut. și tăcerea ei este sfâșietoare, cămașă roșie din coajă de tamarilla. și-am să tac și eu, colecție de cuțite ascuțite lunatic de mirarea unei uitări... și-am să tac, ca și cum ar fi prea puțină zăpadă și prea mult sânge, de așteptare...
nici timpul nu mai înțelege cine a schimbat actul patru din „Lacul lebedelor”, de Ceaikovsky! și-acum trebuie să învețe mișcări de balet... și, poate, să iubească! la ușă, îl așteaptă... lebăda trădată!
31 ianuarie 2009, 10:36
Orphika, 2009
001164
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
115
Citire
1 min
Versuri
6
Actualizat

Cum sa citezi

voiculescu daniela. “Odette.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/voiculescu-daniela/poezie/1822410/odette

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.