Poezie

Paștile cailor

(Echivalentul lui “niciodată”)

1 min lectură·18 februarie 2008

Mediu

și, poate, doar mi se pare

că trec,

poate că rămân, ca un stâlp,

să număr...

strălucirea soarelui,

frumusețea aripilor de îngeri,

picătura ploilor...

să ard după îmbrățișări,

să strig după nori

călători...

să vorbesc doar culorilor

din vis...

poate că sunt chiar iubirea,

pe care nu o mai vede

nimeni...

se transformă totul

în mișcare de imagini,

se cronometrează negocieri

și buzunare de afaceri...

se strică totul...

ca să se fure miezul!

se aud doar ciori,

aruncând cu nuci goale...

se strică totul,

într-o trecere vinovată -

nu se mai întoarce nimeni!

19 septembrie 2007, 08:46

001.382

voiculescu daniela. “Paștile cailor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/voiculescu-daniela/poezie/1769178/pastile-cailor

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.