Poezie
Delir
1 min lectură·
Mediu
mi-e rău, iubire...
mă sfâșie frigul durerii,
timpul nu mă mai ascultă...
îmi fuge doar spre tine, inventând
îmbrățișări lungi, eșarfe mexicane!
aiurez de dor, până când moartea
își face loc între sânii mei și-mi cere
să repet... tu ești viața mea acum...
și respirațiile îmi cad otrăvite, vinete,
fără refren, fără aburi de lapte...
studiindu-mă cu ochi de strigoi!
nu mi-e teamă, mi-e jale, jale...
mă văd alergând, inimă decupată
de picurii de ploaie, viscoliți mult
pe ultima rază aurie, împietrită,
ca o salcie în amnezie...
mă vreau uimire solară, tradusă
pe comanda târzie a unui vis...
tort sombrero, șampanie, baloane
cu heliu, lumânări cu artificii...
zâmbete de filme, dublate-n real!
doar noi, sărutul lunatic, forfota
nașterii primului strop de apă...
12 octombrie 2009, 02:09
001219
0
