My way

nu e adevărat... prietenul meu nu a plecat, acolo, departe... și știu că nici altcineva nu acceptă asta... și îl mai strigă, Gabi! și fiecare lacrimă ce cade, încă, se face floare... de înger, de iris etern, în mijloc de cetate. și parcă îl aud pe Elvis, șoptind enigmatic... I planned each charted course Each careful step along the byway Oh, and more, much more than this I did it my way... nu e adevărat... și-ncep să cânt, să bat în ușa transparentă a timpului... să-mi văd prietenii venind! atâta cer, să-i văd o clipă! să le șoptesc un vers... să-ngenunchiez de-atâta dor! și să-i privesc unde-au ascuns disperarea... atâta cer, să-i aud o clipă! rostindu-mi rostul acestei dureri, care mă desparte de lume... și mă ridică din praful țărânei, strigând... cu cel din mine... vreau un răspuns, o dezvăluire, ce să fac cu atâta iubire... 31 mai 2009, 18:21 pentru Artur Silvestri