Vine vremea să plec!

da. peste cinci luni, voi sufla în patruzeci de lumânări... va fi o seară rece, de sfârșit de octombrie. îmi voi sărbători suferința și-atât. un tort în formă de inimă și un pahar de șampanie pentru tot circul... pentru prostia de a crede că fericirea este simplă! simplu este să dăruiești și să deschizi mereu brațele sufletului! nu ai cum să fii fericit, atunci când deschizi ușa și timpul îți trece prin fața ochilor, singuratic... îmi trebuie mult curaj să accept că bărbatul este o poveste de negăsit! nici nu am să mai caut noaptea mult visată! a prins gust de minciună și s-a umflat ca o bezea tradițională... și acest dulce nu îmi face bine, îmi dărâmă calmul! nici nu am să mai caut adevărata iubire! am să mor într-un zbucium, repetând: mi-e poftă de turcoaz! și moartea îmi va răspunde într-un email... pune-ți sandalele romane! avem mult de mers! 26 mai 2009, 02:34