Georgia

îți văd mâinile pe taste, pe porți, prin lumea hârtiei, la volan, pe mijlocul meu, măsurându-mi șarpele făcut inel... și tac. te văd privind banca din curte, vorbind cu ea despre mine, în poeme. și așteptarea ei visează o clipă de iubire... și tac. frunzele au început să cadă, aerul să ne repete simplul respirației, să își aducă aminte cum i-am pus patinele timpului... și tac. am învățat să te mângâi, prin răsăritul de soare, de lună... am învățat că-i prea târziu în lume. mă vei schimba... și tac. voi muri zâmbind, pe taste, pe porți, prin lumea hârtiei, la volanul secundelor, numărând tăcerile... și toamnele... 18 august 2009, 10:42