Poezie

Prima zi din restul vieții

1 min lectură·19 aprilie 2002

Mediu

În genunchi m-am aplecat

sub Soare și am sărutat

Pământul. Atunci ploaia din mine

încetă și m-am purificat.

Am început un nou ev

al vieții, evul când

sunt fericit. M-am

îmbrăcat în alb și

am pornit să propovăduiesc.

Statuile de bronz jurau

credință noilor nebuni,

al căror Mesia am devenit.

Cerul de octombrie ploua

cântecele de altădată,

inundând lumea cu regrete.

Săraci apogeeni ce-au încercat

să moară, veneau să

îmi sărute mâinile, să

îi metamorfozez în genii,

mă rugau să îi salvez

din criminalele gheare

ale inconștienței și ale

dorinței.

Dar n-am vrut să-i

învăț să zboare, am

vrut să fiu singurul

Cel Ales.

Apoi m-am trezit

renăscut în lumină.

001.731

Vlad Stangu. “Prima zi din restul vieții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-stangu/poezie/17572/prima-zi-din-restul-vietii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.