Dragostea lui Isaac
Tatăl meu, Tăicuțul meu, Azi îți voi da ascultare Poruncilor pe care nu le-ai rostit niciodată. Azi te voi ucide, Avraame! Azi am să te jertfesc, Pentru că te iubesc. Te voi lua de brațul
Brazdă neagră
Ca să-și treacă plugul greu Tăișul prin trupul meu Fă-mă, Doamne, brazdă neagră Ce-așteaptă sămânța-ntreagă Ca să plouă, Doamne,-n mai Gândul cel ud să mi-l dai Să-ncolțesc cu
Primăvară, miel ucis
Primăvară, miel fătat Te-am visat că ești băiat Nu știu de ce lumea toată Te visează că ești fată Se făcea că pe la frunte Aveai tot frunze mărunte Iară pe la subsiori Zăcea miros greu de
Ieri dimineață, azi dimineață
Ieri dimineață m-am trezit băiețel Aveam, așa, vreo opt-nouă ani. Mă trezisem înaintea sângelui Și-am stat acolo, cuminte, să-l ascult Cum își gâlgâie încă visul prin vene, Mai mai să-mi spargă
Când vreau să râd, râd
Când vreau să râd senin, Râd cu boabe de orez aruncate pe sticlă. Le fac să sară de vreo câteva ori Și-apoi le rostogolesc lichid. Când vreau să hohotesc, Mă prind de mână cu vulcani în clocot
Al doilea jurământ
Jur pe roșul cel mai foc c-am furat de la toți tot am furat să râd să plâng și-am luat să iubesc nătâng ca să-nvăț silabele mi-am întins la alții labele Jur pe ochiul meu din frunte că
Mâna tremura lehuză
Într-un loc pictat cu alb Tropăia un cal arab Sub copitele-i de fier O oaie făta un miel Vântul vântuia a mânză Florile grele de-osânză Își umflară nările Spre-a fura sudorile Miezul miez
Jurământu cel dintâi
Jur să nu mă mai dedic fanteziilor de circ și să nu mai las în urmă vreo isteață de minciună care-ar vrea să pară iară vreo frază aruncată-n doară când de de fapt se-ntinde-n samă ca arcul